Buna, draga mea si bine ne ragasim in zi de Sarbatoare!

Daca nu ai citit inca partea I a materialului, o gasesti AICI.

Dar sa mergem mai departe catre cei 3 piloni ramasi.

Încrederea în sine – cel de-al doilea pilon al fundației «Cine sunt eu?»

Despre încredere s-au scris multe şi se vor mai scrie. Indiferent de abordare sau de perspectivele cu care este tratat acest subiect, esenţial este să simţi că ţi se potriveşte. Că rezonează cu tine. Mie mi-a plăcut mereu să-mi creez propriile definiţii în funcţie de experienţa personală. Propriilor
mele definiţii am ales să le dau valoare şi să-mi rămână călăuze pe drumul descoperirii de sine. Aşa că pentru mine încrederea de sine înseamnă în cel mai simplu mod câtă încredere ai în tine şi în capacitatea ta de a lua decizii şi de a face alegeri!

Încredere în sine (pentru mine) = Mă încred în mine!

Atunci când vorbeşti cu tine, dialogul din minte şi tot sistemul tău de referinţă interioară sunt aşezate pe încrederea pe care tu ţi-o cultivi în tine. Şi cel mai simplu mod pe care îl ştiu atunci când vrei să-ţi testezi propria încredere îl afli în momentele în care sufleteşte eşti la pământ. Atunci când eşti fericită şi împlinită, pare că încrederea în sine este generată în mod automat, este prezentă în tine fără ca tu să faci nimic în mod special pentru asta. Însă în momentele cele mai grele când eşti căzută la pământ şi simţi că nu mai poţi, unde s-a ascuns încrederea în sine?

Parcă era în tine. Cum e posibil ca ea să dispară sau să se transforme de la o stare la alta? Avem noi o vorbă în popor că atunci când îţi este bine,
ai mulţi prieteni lângă tine. Iar când nu îţi mai merge bine şi ai nevoie de ajutor, te trezeşti singură şi fără niciun sprijin. Aşa prietenă pare să fie şi încrederea în sine. Dar nu este. Ea e una dintre acele prietene care îţi rămân alături necondiţionat la bine şi la rău şi are un mecanism foarte simplu după care funcţionează. În momentele tale de glorie, când eşti mândră de reuşitele tale, când eşti plină de bucurie, intensitatea încrederii în tine creşte şi este alimentată din energia ta pozitivă.

Când eşti căzută la pământ, încrederea în sine se deconectează automat de la sursa ta energetică tocmai pentru a nu se încărca cu energie negativă. Ea nu poate funcţiona decât alimentată cu energie pozitivă, însă puterea ei cea mai mare ţi-o arată în momentele cele mai dificile. Altfel spus, când ai energie pozitivă (stare emoţională bună), tu alimentezi continuu încrederea în sine, iar când ai energie negativă (stare proastă), încrederea în sine te alimentează pe tine şi te ajută să te refaci.

Ce îți spui tu singură atunci când nu te aude nimeni?

Cum te încurajezi singură în situații diferite de viață?
Ce faci tu cu tine atunci când ești căzută și simți că nu mai poți?
Cum gestionezi singură cea mai grea etapă în care te duce viața?
Cum ieși din groapă singură?
Ce plan de acțiune îți faci? Și ce faci concret ca să ieși la lumină?
Cum te reconstruiești după lovituri puternice?
Și la interior, dar și la exterior?

Când după cea mai grea lovitură pe care ţi-o dă viaţa tu îţi aduni din tine şi ultima urmă de putere şi de frumos şi ai pentru tine cuvinte frumoase, când vocea ta interioară te încurajează să te ridici, când zâmbetul încă îţi apare pe faţă doar pentru că el ştie că tu eşti o femeie frumoasă, când inima îţi bate tare de entuziasmul unui nou început, atunci ştii că ai încredere în tine. Că te încrezi în tine.

Încrederea în sine nu poţi s-o împrumuţi, s-o cauţi sau să o furi şi nici să o închizi la tine în suflet ca să o ai pentru atunci când vei avea nevoie. Ea are nevoie să crească din izvorul tău interior şi nu depinde de nimic din afara ta. Numai de tine depinde să cultivi încrederea în sine, să o alimentezi continuu cu energie pozitivă şi să te bazezi pe ea în momente proaste. Cum o alimentezi?

Tu eşti energia ta! Tu singură îţi alegi gândurile, emoţiile şi comportamentele în fiecare situaţie pe care o trăieşti. Nu e simplu! Ştiu! Însă
merită să îţi aloci timp şi ţie, şi dezvoltării tale interioare. Viaţa ta exterioară, lumea în care te învârţi nu se pot dezvolta dacă tu nu evoluezi în interior. Tu singură dai sensul de la interior la exterior! Nu uita că singura armă care face diferenţa este acţiunea!

Să vrei fără să faci nimic concret e ca și cum ai vrea să trăiești, dar ți-ai ține respirația și ai refuza să mai respiri.

 

Ştii că ai încredere în sine atunci când:

• Îţi scoţi toate măştile şi îţi dărâmi toate zidurile în raport cu tine şi cu ceilalţi, pentru că ştii că orice s-ar întâmpla, tu ai în orice moment toate resursele să te protejezi şi să fii bine (te încrezi în tine că ai tot ce îţi trebuie ca să te faci bine şi să rămâi bine pe termen lung). Ştii doar privindu-ţi în interior că poţi oricând este nevoie să o iei de la capăt, iar şi iar.
• Te bazezi pe tine în orice, pentru că ai acces la tine nelimitat oricând. Eşti disponibilă pentru tine, poţi oricând alerga către tine pentru că îţi eşti acasă. Îţi eşti suficientă şi te ai pe tine.
• Îţi construieşti singură varianta ideală cu tot ceea ce ai la îndemână, iar atunci când îţi lipseşte ceva, îţi aduci continuu resurse ca să te simţi completă! Fără să ai nevoie de cineva pentru asta. Tu îţi ştii cel mai bine instrucţiunile de lucru pentru că te încrezi în capacitatea ta de a decide ce este mai bun şi mai potrivit pentru tine.
• Îţi asumi ceea ce eşti şi ceea ce faci în raport cu tine şi cu ceilalţi. Înseamnă să-ţi pui conştient oglinda în faţă, în orice situaţie trăieşti, şi să te observi, raportându-te doar la bucata ta de acţiune şi fără a-i implica pe ceilalţi. Devii responsabilă de felul în care te construieşti, de ceea ce alegi să păstrezi în tine, dar şi de părţile la care decizi să renunţi.

Încrederea în sine presupune ceea ce crezi despre tine! Tu ce crezi despre tine?

Ceea ce crezi tu despre tine, singură şi fără să te influenţeze nimeni, determină automat şi intensitatea încrederii pe care o ai în propria persoană.
Dacă tu crezi despre tine că nu eşti bună de nimic, că eşti urâtă, că nu meriţi să trăieşti, cum crezi că este posibil să mai aibă loc încrederea în sine? Ea nu poate exista într-un mediu pe care tu alegi să-l umpli cu gunoi. Nu poţi mirosi o floare într-o groapă cu gunoi. Poţi fizic! Dar îi simţi mirosul? Oricât de puternic ar mirosi floarea aia, nu are putere într-un morman de gunoi. Aşa-i şi cu încrederea în sine. Nu are putere să acţioneze asupra ta dacă îţi umpli sufletul cu gunoi şi refuzi  să-l dai afară. În sufletul tău, în mintea ta, în inima ta, tu eşti stăpână. Nu-ţi bagă nimeni cu forţa nimic din ce nu permiţi tu singură.

Dacă tu însă crezi despre tine că eşti un om unic, creaţia lui Dumezeu, că eşti miracol, că ai putere să materializezi tot ce îţi doreşti, că eşti un om bun şi acţiunile tale sunt aliniate cu ceea ce gândeşti despre tine şi simţi pentru tine, atunci încrederea este normal să se cuibărească acolo şi să-i fie bine.

Dacă încrederea ar fi un om, zi drept, tu n-ai face ca ea? Ţie îţi place să stai într-o casă plină cu gândaci, cu pereţii plini cu mucegai, fără lumină şi în vârf de munte? Sau preferi o căsuţă mică, luminoasă, curată, înconjurată de natură vie, cu păsări care cântă şi flori care zâmbesc colorat?

Cum ar fi ca de astazi sa faci echipa buna cu increderea in tine?

Care este cea mai mare provocare pe care o ai in viata ta acum, in legatura cu increderea in tine?

De la 1 la 10, care este nota care caracterizeaza nivelul de incredere pe care il ai in tine?

Lasa-mi un comentariu cu raspunsurile tale. Abia astept sa le citesc!

Sunt aici,

Monica.