Cuvântul pe care îl rosteşti şi gândul pe care îl alimentezi alături de emoţia pe care o cultivi în tine sunt responsabile de felul în care se construieşte viaţa ta. Dar sunt toate aceste elemente de sine stătătoare şi îşi pot manifesta puterea, pur şi simplu? Nu! Şi cuvântul, şi gândul, dar şi emoţia sunt alimentate de tine. Tu eşti cea care îşi creează singură realitatea în care trăieşte. Nimeni altcineva nu are putere asupra acestui fapt. Atunci când am înţeles pe deplin asta, m-am simţit foarte eliberată de faptul că eu şi doar eu sunt singura care îşi poate construi o viaţă la superlativ.

Ce vreau este aliniat cu ce merit?   m-am întrebat de multe ori în călătoria către mine. Pentru că nu au fost puţine dăţile în care îmi doream ceva foarte mult, dar, în acelaşi timp, mă gândeam că nu merit să fiu binecuvântată cu acea bucurie. În mine se crea, astfel, un conflict între ceea ce voiam şi ceea ce aş fi putut să obţin.

Aşa am învăţat că pe distanţa dintre dorinţă şi rezultat nu poţi întâlni decât propriile obstacole create chiar de tine (fie prin cuvinte rostite, fie prin gânduri nefolositoare repetate, fie prin emoţii negative cultivate în suflet în mod continuu).

Povestea celor trei prieteni (Gând, Emoţie şi Comportament)

Se zice că era odată în vremurile îndepărtate un băieţel pe nume Gând care îşi petrecea fiecare clipă în mintea lui. Întreaga lui viaţă se desfăşura doar acolo şi nu avea nevoie de nimic altceva pentru că tot ce îşi dorea crea în mintea lui, în imaginaţie. Într-o zi, pe când Gând se afla pe malul unei ape limpezi care reflecta chiar şi cel mai mic detaliu fizic, Emoţia se aşeză lângă el. Era o fetiţă frumoasă cu chipul senin care zâmbea în timp ce fredona piese care mai de care mai ritmate. Gând, care îşi număra pe degete transformările din imaginaţia lui, simţindu-se deranjat şi invadat de Emoţie, se năpusti asupra ei şi îi puse mâna la gură în timp ce striga cât putea el de tare:

– Mă deranjezi! Încetează odată şi dispari! Nu mă pot concentra din cauza ta! Eşti peste tot! Apari de nicăieri şi îmi distrugi imaginaţia!

În timp ce se zbătea din mâinile lui Gând, câteva lacrimi au început să curgă pe obrajii Emoţiei. Toată scena însă nu a durat mai mult de câteva secunde şi, ca din senin, s-a auzit o voce venind dinspre apă:

– Ce vedeţi voi atunci când vă uitaţi în apă? Vă place? Sunteţi mândri de imaginea pe care o reflectaţi în luciul apei?

– Cine eşti tu? ţipă cu o voce urâcioasă Gând.

– Cine eşti? adăugă sfioasă Emoţia în timp ce îşi simţea bătăile inimii până în gât.

– Sunt Comportament! Şi apar de fiecare dată când tu, Gând, şi tu, Emoţie, vă întâlniţi. Iar felul în care interacţionaţi acum nu este unul care vă onorează. Voi ar trebui să faceţi echipă şi să fiţi cei mai buni prieteni. Altfel, uite ce se întâmplă! Eu sunt cel care vă reflectă (comportamentul) şi vă întreb dacă vă place.

Gând lăsă capul în pământ. El, cel care ţipa şi era mai mereu agitat şi agresiv, preocupat doar de propria-i existenţă, acum de-abia reuşi să scoată un cuvânt, mai mult şoptit decât rostit:

– Nu!

Emoţia, deşi nu înţelegea prea multe din cele ce se întâmplau în jurul ei, simţea totuşi că este ceva în neregulă, aşa că simţi să răspundă, fără a avea o explicaţie, asemenea lui Gând:

– Nu! Nici eu nu sunt mândră!

– Atunci haideţi să facem un pact! adăugă înţeleptul Comportament. Tu, Gând, mai filtrează dintre toate ideile pe care le ai şi alege să le exprimi pe cele folositoare, pe cele pozitive!

– Cum o să ştiu să le separ? întrebă Gând vizibil neliniştit.

– Este foarte simplu! Ideea ta, imediat după ce pleacă de la tine, ajunge la Emoţie. Vei observa ce se întâmplă cu Emoţia. Dacă o vezi fericită, aşa cum este starea ei naturală, atunci ideea ta a fost bună. Dacă, însă, Emoţia se nelinişteşte şi o vezi supărată, tristă, dezamăgită, pierdută, înseamnă că ideea ta nu a fost folositoare.

– Păi, şi ce fac în cazul ăsta? Că eu nu ştiu cum va reacţiona Emoţia de fiecare dată. Dacă o văd tristă, cum repar toate astea? Gând părea implicat în subiect şi îşi dorea să rezolve acest pact cât mai bine cu putinţă.

– Dacă ai trimis deja o idee nefolositoare care o întristează pe Emoţie, imediat cum o vezi că şi-a schimbat starea dintr-una pozitivă într-una negativă, îi trimiţi cât de multe gânduri poţi cu semnificaţie opusă în aşa fel, încât Emoţia îşi va da seama că a fost o simplă idee şi că, de fapt, realitatea este frumoasă şi pozitivă.

– Deci eu, Gând, trimit către Emoţie o idee. Observ cum o primeşte Emoţia. Dacă ea exprimă bucurie, fericire, mulţumire, înseamnă că am ajutat-o şi am trimis o informaţie utilă. Dacă, din contră, Emoţia este tristă şi îngândurată, am încărcat-o şi am devenit o povară pentru ea. Atunci îmi adun toate ideile bune şi i le trimit pe toate în semn de scuze. O fac să mă ierte şi ne împăcăm. Ea este din nou fericită şi totul este aliniat.

– Exact! În momentul în care Gând şi Emoţia sunt atenţi şi conectaţi unul la celălalt, mintea şi inima sunt în echilibru şi fac cea mai bună echipă.

– Bine, spuse Emoţia. Dar rolul tău care este, Comportament?

– Eu sunt cel care face acţiunile. Dacă tu, Emoţie, eşti bine, atunci eu pot face bine, la rândul meu, şi pot fi folositor. Dacă, în schimb, tu nu eşti bine, atunci nici eu nu sunt bine şi pot fi distructiv. Eu sunt influenţat de tine, Emoţie, iar tu eşti influenţată de Gând!

– Asta înseamnă că toţi facem parte din aceeaşi echipă! Nu doar eu şi Emoţia! adăugă Gând cel isteţ.

– Ai dreptate! Şi astăzi, pentru că ne-am întâlnit şi ne-am comunicat toţi aşteptările, vom semna un pact prin care vom fi conectaţi unul la celălalt, adăugă Comportament.

– Toţi pentru unul şi unul pentru toţi! rosti graţioasă Emoţia.

Cei trei prieteni, Gând, Emoţia şi Comportament, s-au apropiat şi s-au îmbrăţişat strâns. Iar din acel moment niciodată mâinile lor nu şi-au mai dat drumul. Au trecut prin multe încercări şi nimic nu i-a făcut să se despartă. În felul acesta, ei au înţeles că orice obstacol ar apărea în calea lor, împreună sunt mai puternici decât separat şi că fiecare are contribuţia lui unică în această echipă.

Morala povestii este:

Tu dai formă vieţii pe care o trăieşti 

Alege-ti gandurile, emotiile si comportamentele care te ajuta sa ramai in fiecare zi conectata la esenta ta divina.

Prietena ta, Monica!

PS: Daca ti-a placut aceasta poveste si crezi ca poate fi de folos si prietenelor tale, fa-le un cadou si trimite-le aceste randuri.

Impreuna construim o lume mai buna!

Povestea din acest articol face parte din cartea Povestea unei femei care a invatat sa se iubeasca si care poate fi comandata de aici:

https://bookzone.ro/landings/povestea-unei-femei-care-a-invatat-sa-se-iubeasca/