Femeie, dacă acum e greu tare şi nu îţi găseşti speranţă, rezistă! Mai rezistă puţin până când vor apărea resursele care te pot salva şi după care acum strigi disperată!
Femeie, dacă acum nu-ţi place la tine nimic, mai ai răbdare! Va trece valul acesta al neînţelegerii şi al neiubirii de sine şi îi va lua locul un altul potrivit.
Femeie, dacă acum eşti singură, pustiită pe dinăuntru şi nimic nu te mai întregeşte pe deplin, mai rabdă puţin!
Nu e aici capătul! Nu se termină povestea ta acum. Mai este multă poveste de trăit pe scena vieţii tale. Şi mâine sau poate peste ceva timp, atunci când vei privi şi tu în urmă la tot ce trăieşti azi, vei înţelege DE CE. Nu renunţa chiar şi pentru acest simplu motiv – că într-o zi o să primeşti răspunsul la întrebările pe care te-a făcut viaţa să le trăieşti. Nicio întrebare nu rămâne fără răspuns, însă răspunsul vine întotdeauna doar atunci când are loc şi timp să fie înţeles, ascultat şi integrat. Sau, mai simplu spus, trăit.
Corpul tău şi sexualitatea ta nu sunt o ruşine, nu sunt un păcat. Tu nu eşti murdară, greşită, incompletă, complicată, urâtă, grasă, proastă, nebună, isterică, ciudată! Tu eşti femeie! Şi atât timp cât îţi eşti fidelă ţie însăţi, nimeni nu te mai poate înşela şi nici răni vreodată.
Nu îţi mai cere iertare chiar şi pentru simplul fapt că respiri, nu te mai scuza pentru că te-ai născut, nu te mai teme să refuzi şi să pleci de acolo de unde nu te simţi binevenită.
Nu mai permite nimănui să îţi spună că eşti altfel decât te simţi tu cu inima ta!
Nu te mai lăsa călcată în picioare de cei care se şterg de tine cu noroiul din propriul suflet!
Nu mai pansa rănile oamenilor care, după ce s-au vindecat, decid să se rănească din nou doar pentru a le fi lor salvator!
Nu îţi mai căuta sensul în altă viaţă, ci caută-l în cea pe care o trăieşti!
Nu te mai complace cu puţin, cu resturi, cu rămăşiţe de sentimente, de experienţe şi de oameni. Tu eşti un întreg şi meriţi să primeşti întreg! Nu sfert, nu jumătate! Întreg!
Nu mai escalada ziduri care nu se termină niciodată şi pe care cei care nu te vor, ei le înalţă continuu doar ca să te consume!
Nu te mai lăsa trăită de oameni care nu ştiu să îşi trăiască propria lor viaţă!
Nu mai umple spaţii pe care ceilalţi le adâncesc şi nici nu mai încerca să înoţi în lacrimi pe care alţii te fac să le plângi. Nu merită să te îneci în numele niciunei suferinţe!
Nu mai învăţa despre alţii înainte să te ştii pe tine bine! Şi nici nu-i mai lăsa pe alţii să-şi înveţe greşelile în viaţa ta!
Nu te mai supăra pe viaţă, nu o mai învinui şi înalţă-ţi faţa către cer. Vei găsi acolo o măreţie în care crezi şi care te ghidează. Şi dacă nu simţi că este nimeni acolo şi pentru tine, cere să ţi se arate. Vei primi întotdeauna semne şi susţinere. Pentru că nu eşti singură, nu ai fost şi nici nu vei fi vreodată!
Iar după ce toate trec şi te întorci acasă, la tine, alege să rămâi şi să înveţi şi alte femei cum să facă asta. Împreună putem, ştim, merităm şi reuşim!
Niciodată nu este greşit să pleci în căutarea a ceea ce simţi că îţi lipseşte şi poţi avea! Este mult mai nociv pentru tine să rămâi lângă oameni cu care nu ai nimic în comun şi alături de care nici nu există perspective de a construi decât să pleci şi să te simţi o vreme pierdută. Rătăcită. Vei găsi calea, în cele din urmă. Niciun drum nu se afundă până când nu a fost parcurs în totalitate. Aşa că atât timp cât drumul încă ţi se înfăţişează înaintea ta, continuă să mergi! Bătătoreşte tu o cale necunoscută! După o vreme, şi alte femei vor găsi calea pe care tu ai mers înainte şi lor le va fi mai uşor! Va fi exact acel drum de care şi ele aveau nevoie!
Mergi, femeie! Înaintează, femeie! Dacă nu ai un scop înaintea ta pentru care faci asta, aminteşte-ţi de femeile care vin în urma ta! Şi fă-o pentru ele, din iubire pentru noi toate care suntem, din onoare pentru cele care au fost şi din preţuire pentru cele care vor veni!
Devenirea şi călătoria ta nu rămân izolate, ci ating şi alte vieţi şi influenţează şi alte transformări! Noi toate suntem una! Şi dacă se ridică una singură, putem să re ridicăm şi noi alături de ea! Ţinându-ne de mână! Şi de inimi!
Şi aminteşte-ţi şi de imaginea ta din oglindă! Şi foloseşte-te de puterea imensă pe care o are oglinda. Ea este cea care provoacă o gândire profundă. E ca şi cum, atunci când îţi vezi reflexia în oglindă, te scufunzi în lumea ta interioară. Însuşi privitul în oglindă poate fi o meditaţie care te ajută să îţi înţelegi adevărata esenţă, fiinţa ta interioară, privindu-te la cine crezi că eşti în exterior. Atunci când te priveşti în oglindă, ai şansa să îţi pui întrebări şi să obţii răspunsurile direct din adevărul tău. Uită-te în ochii tăi în oglindă şi adresează-ţi orice întrebare la care vrei să afli răspunsul. Chiar dacă el nu se va exprima în cuvinte clare, tu îl vei vedea şi îl vei simţi în limbajul corpului tău.
Mă iubesc pe mine?
Îmi iubesc corpul?
Ce pot face în aşa fel, încât să mă simt mai bine în corpul meu?
Cum pot avea mai multă grijă de mine?
Este corpul meu acum în viaţa pe care şi-o doreşte?
În relaţia potrivită?
În activitatea profesională potrivită?
Este corpul meu în siguranţă în felul în care trăiesc viaţa în fiecare zi?
Cât de sinceră sunt cu mine însămi?
Cât de autentică sunt în relaţiile cu oamenii din jurul meu?
Această imagine din oglindă este imaginea pe care aleg să o văd pentru mine însămi?
Este imaginea mea reală?
Sau este imaginea pe care mi-am creat-o pentru a-i mulţumi pe cei din jurul meu?
Sunt doar câteva exemple de întrebări pe care i le poţi adresa corpului tău. Vei fi uimită de exactitatea răspunsurilor primite. Îţi va plăcea atât de mult, încât el va fi instrumentul tău de maximă precizie atunci când ai nevoie să cunoşti un răspuns. Pentru că o femeie, atunci când se priveşte în ochi în oglindă, îşi priveşte, de fapt, sinele ei adevărat. Iar acolo este prezentă şi intuiţia. Iar răspunsurile pe care le primeşti sunt izvorâte din cea mai pură sursă – sufletul tău!
Când îţi vorbeşti în oglindă privindu-te în ochi, e ca şi cum te-ai confesa ţie însăţi. Iar tu să ştii că îţi eşti cea mai bună prietenă şi adevărurile tale sunt întotdeauna în siguranţă în această discuţie pe care o porţi cu tine. O oglindă este ca o poartă către o altă realitate în care egoul şi falsa percepţie despre tine nu au acces, aşa că tot ce vine de acolo sub formă de răspuns şi de conştientizare este direct de la sursă. Când o femeie se aşază în faţa oglinzii, instinctiv, ea îşi caută sufletul. Şi dacă are răbdare, este prezentă şi îşi lasă judecata şi critica deoparte, îl şi întâlneşte.
Prietena ta,
Monica.
PS: Daca ai nevoie de sustinere in transformarea ta, daca iti doresti sa te ajut sa ai mai multa incredere in tine, sa te iubesti si sa te pretuiesti, progreameaza un apel de 30 de minute cu mine https://calendly.com/monicamihai/apel_detalii_program (apelul nu are costuri si in urma lui daca suntem compatibile si este potrivit pentru tine, te ghidez timp de 12 saptamani in programul individual de mentorat) https://monicamihaiautor.ro/feminine-mastery-mentoring-program-individual-de-mentorat/