Ce bine ar fi să ştim cât mai multe lucruri despre relaţia de cuplu, să-l cunoaştem în totalitate pe partenerul care ne este alături, să nu facem greşeli şi să trăim o viaţă fericită împreună până la adânci bătrâneţi! M-am surprins de multe ori gândind acest lucru în trecut. Şi imediat m-am întrebat:
Și unde ar mai fi farmecul? Spontaneitatea şi magia, ce se întâmplă cu ele?
Dacă l-aş şti în totalitate pe omul de lângă mine, ce aş mai avea de descoperit?
Şi dacă l-aş cunoaşte pe el în întregime, înseamnă că m-aş cunoaşte şi pe mine şi unde ar mai încăpea evoluţia şi transformările?
Şi m-am oprit. Am înţeles conştient că toate situaţiile prin care trecem într-o relaţie nu sunt decât trambuline pentru dezvoltarea noastră şi a relaţiei de cuplu. Cu fiecare săritură şi hop pe care le-am depăşit, ajungem la următorul nivel şi trăim următoarea etapă a relaţiei. În plus, pe măsură ce timpul trece şi noi ne schimbăm, asta aduce constant noutatea în relaţie. Ce binecuvântări şi aceste situaţii limită pe care le avem de trecut împreună!
Mi-am zis şi am implementat un joc numit „umple spaţiul”. Îţi povestesc imediat despre el. Înainte de asta, vreau să adaug că pentru noi este un joc, dar îl poţi numi în funcţie de cum simţi tu că rezonează cu tine/voi. Şi eu, şi partenerul meu învăţăm mult prin joc, aşa că ni se potriveşte stilul acesta.
Umple spaţiul
Povestea acestui joc este una cât se poate de simplă şi are în spate experienţa unor discuţii care nu se terminau benefic în totalitate pentru amândoi. Deşi cream un cadru sigur pentru comunicare, ne deschideam şi vorbeam despre ce aveam pe suflet, se întâmpla de multe ori ca unul să se descarce şi să se simtă uşurat, iar celălalt să se încarce cu problema adusă în discuţie şi să o preia pentru a fi rezolvată. Dar noi nu asta ne doream.
Aşa că, într-o zi, în timp ce îmi făceam meditaţia preferată, mi-a trecut prin minte cum ar fi ca atunci când avem o discuţie, să ne imaginăm între noi un spaţiu. Suntem, aşadar eu, el şi spaţiul gol dintre noi. Cel care are ceva de eliberat nu trimite direct „gunoiul său” în partener, acesta nu îl preia, ci îl aşază în spaţiul gol. Acolo problema este analizată obiectiv şi negociată.
Ce este bine pentru tine?
Ce este bine pentru mine?
Ce este bine pentru noi?
Ajută sau nu relaţia?
Care este soluţia pe care o decidem împreună?
Şi doar după ce am observat problema din toate perspectivele şi am ajuns la un rezultat dorit de ambele părţi şi toată lumea este mulţumită, atunci se încheie discuţia. În felul ăsta, nimeni nu rămâne încărcat şi situaţia se rezolvă „la vedere”.
Îţi propun să încerci acest exerciţiu şi să îţi aminteşti mereu atunci când ai tendinţa să „răbufneşti” că dacă nu setezi bine cadrul, regulile şi aşteptările, este foarte posibil să îl încarci pe cel drag. Şi asta îţi doreşti? Să te eliberezi tu de tot ce ai pe suflet cu orice preţ?
Pentru că atunci când îl iubeşti pe el aşa cum te iubeşti pe tine, amândoi sunteţi egali şi formaţi o echipă. Nu eşti tu cea bună şi el cel rău. Şi nici el nu este superior, iar tu inferioară. Relaţia de cuplu cunoaşte şi recunoaşte iubirea. Ea este singura limită. Iar iubirea e nemărginită.
Mai jos iti las un set de intrebări pentru amândoi:
Dacă ai putea avea orice în relaţia de cuplu, ce îţi doreşti?
Scrie toate răspunsurile pe care le simţi şi observă-le. Ai să afli foarte multe despre tine. Propune-i şi partenerului tău să îţi răspundă la întrebarea asta. În felul acesta, vă puteţi confrunta răspunsurile şi vă puteţi îndeplini aşteptările şi nevoile unul altuia.
Pentru tine:
Care sunt obiectivele tale personale şi profesionale pe termen scurt?
Care sunt obiectivele tale personale şi profesionale pe termen lung?
Pentru el:
Care sunt obiectivele lui personale şi profesionale pe termen scurt?
Care sunt obiectivele lui personale şi profesionale pe termen lung?
Pentru relaţie:
Care sunt obiectivele voastre pentru relaţia voastră? (căsătorie, familie, copii, animale de companie)?
Care sunt obiectivele voastre financiare?
Care este viziunea voastră pentru toată viaţa?
Cum vă imaginaţi viaţa în doi până la adânci bătrâneţi?
Angajamentul – dorinţele tale se potrivesc cu dorinţele lui?
Observaţi-vă răspunsurile şi discutaţi despre ele. Vă va aduce multă claritate amândurora.
Ce vreau de la partener vs. ce primesc, de fapt?
Ce vrea partenerul de la mine vs. ce primeşte, de fapt?
Se spune că relaţia de cuplu este cel mai bun curs de dezvoltare personală dintre toate câte există. De ce? Pentru că partenerul te oglindeşte pe tine şi tu îl oglindeşti pe el. Şi ştim amândouă că dacă este cineva pe lumea asta care ne arată întotdeauna adevărul despre noi, aceea este, fără doar şi poate, oglinda. Ne devenim oglinzi unul celuilalt şi ne vedem calităţile şi vulnerabilităţile în cel mai direct mod posibil – prin felul în care omul din faţa noastră ne reprezintă. Ne suntem, astfel, oglindă unul celuilalt. El îmi este mie şi eu îi sunt lui.
Ce fel arata oglinda ta?
Tu ce fel de oglinda esti pentru partenerul tau?
Te imbratisez cu iubire si lumina,
Prietena ta,
Monica.